O mămică din Cluj-Napoca a ajuns la Clinica Pediatrie II cu fetița ei de numai un an, iar condițiile și tratamentul pe care a fost nevoită să le îndure au făcut-o să povestească printr-o scrisoare întreaga experiență. Concluzia ei a fost clară: nu dai micile “atenții”, nu ești băgat în seamă.
Întreaga poveste a fost făcută publică prin intermediul blogului liviualexa.ro. Femeia a rămas stupefiată de condițiile din salon, de aroganța personalului și de tratamentul la care a fost supusă, datorită neacordării micilor atenții.
După trei ore de așteptare cu fetița în brațe pe niște scaun, mama cu fetița a ajuns într-un salon. În aceeași situație s-a aflat și o altă mămică din Dej, cu un băiețel de patru ani care avea febră și era mai mult adormit decât treaz din cauza bolii sale. În salon cele două mămici au beneficiat doar de perfuzii și multă aroganță din partea personalului angajat. Abia vineri (n.r. după două zile) fetiței i-a fost prescris un tratament adecvat, nu numai perfuzii, pentru ganglionii umflați, acest lucru după insistențe îndelungate ale mămicii disperate, pe lângă medici.
“Mi-a prescris un tratament cu aerosoli, un antibiotic si ACC si mi-a spus ca mai trebuie sa stau pana pe luni sau marti. Atunci i-am zis ca nu mai stau si ca vreau sa plec acasa pe propria raspundere, ca e bataie de joc, de miercuri le tot spun sa se uite la gat ca de acolo vomita si ei ma tot trateaza de diaree pe care nu o mai avea, doar facea mai moale din cauza ca am schimbat laptele si, in plus, mananca doar lapte – desi a trecut la mancare variata de cateva luni – pentru ca nu poate inghiti altceva. I-am spus ca nu mai pot sta, ca nu sunt conditii pentru copil de un an (nu exista patut separat, dormeam cu ea intr-un singur pat mare) si ca nu mi se pare normal ca la o fetita de 1 an sa nu i se dea un patut. Statea in patul mare impreuna cu mama, se putea ridica un grilaj cam la 30 de centimetri inaltime. Cu el sau fara el, fetita ar fi cazut in cap intr-o clipa de neatentie. A zis ca astea sunt mai nou normele UE, sa nu mai puna copii dupa gratii (adica in patuturi), ca astea sunt conditiile din spital si sa imi para bine ca suntem numai doua in salon, ca in alte spitale din Cluj sunt cate 7-8″, a mărturisit în scrisoare femeia.
Mămica a fost externată cu fetița ei pe proprie răspundere, continuând acasă tratamentul oferit ulterior de medicul de familie. Clujeanca a tras și niște conluzii:
“1. Regret ca am luat decizia de a merge la UPU, trebuia sa ajung la medicul de familie si eventual el sa ma trimita undeva, dar m-am gandit ca de la UPU ma va trimite acasa dupa ce ii face o perfuzie de rehidratare pentru ca auzisem ca este o viroza de genul asta cu varsaturi si diaree si copii se deshidrateaza repede.
2. Am fost de putine ori in spital, dar acum incep sa inteleg ce inseamna risipa in spitale din Romania. Adica se prefera 6 zile de spitalizare in loc de 3 cu tratament la domiciliu.
3. Asa harababura ca in acest spital mai rar, efectiv nu stie stanga ce face dreapta, niciun fel de reguli, haos total. Odios si trist, e un spital pentru copii. Nu am vazut o floricica desenata pe un perete, o jucarie sau macar culori cat de cat vesele pe pereti, o porcarie de institutie comunista.
4. Nu contest calitatea tratamentului, nu sunt medic si nu ma pricep, sunt nemultumita de lipsa de implicare a doctorilor si a asistentelor. Contest atitudinea personalului, aroganta. Am refuzat categoric sa dau “atentii” si sunt convinsa ca asta a fost unul dintre motivele pentru care se purtau atat de arogant unele dintre asistentele, infirmierele si femeile de serviciu”.